Nouvelle Vague

My love, pe cat de mult ti-as face un imens tabou alb-negru cu tine si mi l-as pune in tavanul de culoarea love-is-a-peach-I-could-eat-a-peach-for-hours (pariez ca nu stii cine a zis asta) deasupra patului meu, ca sa ma asigur ca vei fi for ever and ever prima fiinta pe care o voi vedea, intr-o rama sau nu, exact atat timp cat imi voi mai deschide ochii in lumea asta… …pe atat de mult te detest cand taci. Toate aberatiile pe care ti le torn de ani de zile despre magia tacerii, despre comunicare dincolo de cuvinte de rahat, stralucitoare si pompoase, kitchoase in stil Nora pentru Mama, despre cat de mult iubesc literatura…iubesc literatura…. despre inutilitatea filosofiilor de doi bani in chimia asta perfecta care este iubirea noastra, ei bine, totul e un crap. In a manner of speaking I just want to say, that I could never forget the way, you told me everything by saying nothin'… …e un bullshit. Tacerea ta imi provoaca dureri de stomac. Asta e adevarul. Imi sfredeleste ca un cutit si ultima farama de epiderma si bucata de suflet, neatinse inca de porcariile, minciunile si mainile tale perfecte. Mi-am scos azi cartile de suflet din biblioteca si le-am asezat pe covor. Una langa alta ca pe niste surori dragi pe care mi le-am dorit, dar nu le-am avut niciodata. Le strangeam in palma, asa cum te-am strans pe tine de mana, clar si apasat, cand ti-am spus ca fiecare despartire de-a noastra nu face altceva decat sa-mi contureze si mai evident pe buricele degetelor senzatia ca mi-ai alunecat pe si prin gheata care probabil sunt eu … cand sunt depresiva, plangacioasa si prea adanc infipta cu tocurile in pamantul pe care pasesc, si ca mai mult ca sigur… te-ai ratacit pe undeva, prin alte parti, prin alte senzatii, mai concrete… decat sunt eu cu trupul meu. De fapt, ai avut vreodata senzatia ca sunt o femeie in carne si oase  sau crezi si acum ca sunt doar o femeie cazuta in genunchi dintre filele unei carti about never-ending? Si mai e si senzatia aceea ca… de cate ori te regasesc, esti altul. Esti atat de schimbat incat daca nu te-as recunoaste dupa miros, as avea de fiecare data impresia ca te insel pe tine cu tine. Ce dulce compromiscuitate. Cartile…Le-am deschis pe fiecare la paginile in care stiam ca este scrisa  povestea simpla a vietii mele. Atat de firesc imi gasesc toate dorurile in paginile unei carti, incat azi ma intreb ce dracu mi-a trebuit mie blog, cand nu mai am nimic a (-ti)  spune. Am devenit una cu Sorescu. Si mi-e suficient sa traiesc pe veci inchisa cu smerenie intr-o … …sanie trasa de cerbi, Sa ma urc in iatac, pe-un turtur imens, Sa urc si sa cobor, ca e alunecos, Si iar sa dau sa ma catar… si tu sa-mi arunci Niste pinteni. Sa cioplesc sloiul, urcindu-ma Sa-i dau pinteni Si sa apar sus, c-o floare de gheata In mana. Unde e geamul? Sa-ti plantez pe el aceasta Floare de gheata. O, ador florile de gheata, sa zici, Unde-ai gasit-o? Hai sa iesim putin. Unde, iar afara? Iar in zapada? Iar in tren? Iar vagon neincalzit? Cartile…le-am mirosit, le-am sarutat, le-am sters de prafuri si scame imaginare, le-am mangaiat, m-am inchinat lor cu umilinta si tristetea penibila ca sunt doar o biata muritoare de duzina, m-am rugat sa ma lase sa le fiu de-a pururea amanta, le-am promis ofranda sufletul meu, le-am spus cel mai dureros adevar din viata mea… ca omul pe care il iubesc imi prefera literatura in locul lui. Au ras ironic si zgomotos vreo ora, timp in care eu ma uitam absenta pe pereti gandindu-ma ce as putea sa-ti mai scriu sa ma iubesti mai mult, dupa-aia au reconsiderat povestea si s-au pus pe un plans din acela de poveste imbecila, de ti se rupe sufletul si sa te gandesti ca ai putea ajunge sa plangi vreodata in halul ala. plangeau cum am plans eu cand a murit tata. Mut. Ma simt de parca noi doi am fi facut amor saptamani intregi dupa ce m-am iubit cu cartile mele, si stii bine cherrie, tu nu vei fi niciodata in stare sa ma iubesti atat de sublim. Am ramas secata de vlaga si fluide, cu vanatai in genunchi si cu buzele muscate, cu parul valvoi si cu ochii umezi, si am ochii umezi doar cand simt ca sangele imi curge prin vine…baby, si asta mi s-a intamplat doar de cateva ori in viata, dar nu-ti mai explic de ce, ca au inceput oamenii reali (pe care poti pune degetul) din viata reala (in care ma mai balacesc in rastimpuri) sa-mi reproseze ca vorbesc prea mult de moarte si desuuri negre cu dantela.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu